luni, 30 august 2010

UPDATE: Guvernatorul bancii centrale a Chinei ar fi fugit din tara. Doar un zvon, intretinut de cenzura chineza asupra internetului

Stratfor vorbeste despre zvornuri privind posibila fuga din tara a fuvernatorului bancii centrale chineze, Zhou Xiaochuan. Ele au aparut dupa ce o agentie de presa din Hong Kong a publica niste stiri potrivit carora guvernul chinez are intentia de a trage la raspundere oficiali ai PBC (People's Bank of China) dupa ce au fost pierduti 430 de miliarde de dolari in titluri emise de Trezoreria americana. Guvernatorul ar fi unul dintre responsabili.

Stratfor sustine ca zvonul s-a raspandit in China, iar numele guvernatorului a fost blocat la cautarea pe internet pe motoarele chineze, insa spune ca nu are nicio confirmare a acestui zvon privind fuga din tara a lui Zhou.

Mai mult, media chineza incearca sa dea intensiv mesajul ca Zhou nu are nicio problema in acest moment, insa a difuzat numeroase materiale cu guvernatorul, cu scopul de a infirma acest zvon.

UPDATE: Stratfor dedica spatiu extins acestei povesti, insa arata ca zvonul este fals. Guvernul chinez nu l-a infirmat oficial, insa a facut-o pe surse. Stratfor spune ca propagarea acesteui zvon este rezultatul cenzurii chineze asupra internetului, guvernul blocand orice cautare cu numele guvernatorului dupa ce a aparut stirea initiala.

vineri, 27 august 2010

Cum ii ajuta ziaristii pe Boc si Vladescu sa iasa bine in scandalul contributiilor

de Diana Zaharia

Ce ar putea intelege cineva care nu are nicio legatura cu DDA, PFA si alte initiale din asa zisele dezbateri de la TV ? Ca ziaristii fac ca toti dracii pentru ca sunt pusi la plata, ca au evazionat statul pana acum cu nerusinare, ca Boc si Vladescu au curajul sa-si asume isteria presei facand un lucru principial corect...Sau asa si-ar dori domnii de la guvern sa inteleaga cei care privesc siderati harmalaia televizata, cozile, tipetele .. Si din pacate ziaristii insisi ii ajuta cu varf si indesat pe Boc& co sa transmita acest mesaj fals. De ce? Sa o luam pe rand:

1. Ordonanta 58 si normele ei sunt o varza. Daca cineva ar avea rabdarea sau interesul sa le citeasca ar ramane perplex. Fiind pentru neavizati - persoane fizice, oameni care nu au dorit si nici nu doresc sa intre cu de-a sila in tainele contabilitatii -, trebuia sa fie clara, concisa. Numai ca are grave probleme atat de fond, cat si de forma. Nici macar contabilii nu o pot descalci. E atat de absurda si de ilogica incat e imposibil de pus in practica constiincios si serios. Fiecare a facut cum a crezut. Vom vedea consecintele. Din start, orice tentativa de lamurire din partea ziaristilor, s-a lovit de reactia autoritatilor, care se poate rezuma asa: sunteti prosti, n-ati inteles nimic. Nu e asa! Dar cum? Altfel!

2. Aproape toti au scris si au vorbit in presa de DDA. Au intrebat actori, scriitori, pictori si toate breslele artistice. A reiesit ca cei loviti de legislatia asta sunt numai cei platiti pe DDA. Si chiar mai rau..ca din cauza ziaristilor (care au facut evaziune) acum sufera si artistii, ajunsi victime colaterale. Fals, ziaristii sunt vreo 15.000 in Romania (daca or mai fi atatia dupa criza). OUG si normele ii vizeaza pe toti cei care au venituri din activitati independente, adica alte 550.000 de persoane, cam asa arata statisticile ANAF.

3. De cate ori au dat nas in nas cu Boc&co, ziaristii au intrebat exclusiv: cum rezolvati problema DDA? Evident, la intrebarea asta servita pe tava, raspunsurile au fost lovituri consecutive sub centura. Mai intai, Vladescu a amenintat-o fatis pe o ziarista ca "trebuie vazut" daca nu e evazionista. Apoi Boc si Seitan care se faceau ca nu vad cozile de la ghisee (asta e alta nebunie jurnalistica, de parca numai cozile conteaza nu si de ce stai pe acolo). Ba chiar au spus stupefiant ca nu exista, ca le-au inventat ziaristii. Iar acestia ce au facut?? Au dat intr-una imagini, pana la exasperarea publicului, cu minunatele cozi si insistau ca acolo sunt oameni care platesc pentru DDA. Mirific!

Cu toate astea, ziaristii au insistat si l-au intrebat iar si iar pe Boc de DDA (dandu-i apa la moara si ignorand restul de jumatate de milion de oameni loviti de aberatia legislativa). Si atunci, le-a zis-o direct: ca pentru ei a dat legea asta, ca evazionau, ca luau salariul minim pe cartea de munca si nu plateau nimic pe DDA...Culmea!! Nu s-a gasit nimeni printre ziaristii de acolo sa-i zica: Domnule Boc, am platit si pana acum pe DDA impozit de 16% si contributie de sanatate de 5,5%. A ramas cum a zis Boc: nimic. Cine nu cunoaste, l-a crezut din moment ce n-a fost contrazis.

Apoi care evaziune?! Toti cei cu DDA au fost platiti conform Codului Fiscal in vigoare. Veniturile au fost declarate. Evaziunea inseamna ascunderea veniturilor, or ele erau declarate. Intr-adevar nu se plateau contributia de pensie si cea de somaj, dar tocmai pentru ca nu se pot calcula stagiile de cotizare, vechimea in munca si celelalte, ca in cazul unui venit constant si fix (iar in OUG de acum despre plata indemnizatiei de somaj nu se pomeneste nimic..cica va fi modificata legea peste 3 luni, pe scurt platesc la somaj fara sa aiba vreun beneficiu).

Au fost soferi platiti pe DDA, arunca Boc anatema. Cu alte cuvinte au fost niste abuzuri. De ce nu i-a identificat Fiscul pe aceia ca sa-i pedepeseasca? De ce nu au facut legislatia foarte clara astfel incat abuzurile sa fie cat mai putine? In plus, orice lege e incalcata in Romania, mai ales cea fiscala. Adica astia sunt cam toti evazionistii gasiti de Boc&co? Niste soferi platiti cu DDA? In rest, se intelege ca toata legislatia fiscala era fara fisura. Aici era una si acum, slava Cerului, a fost acoperita.

Concluzie: Boc&co au clocit urmatorul scenariu: zicem doar de DDA pentru ca asta ii doare, ducem toata discutia in directia asta si ne pica la fix (ailalti 500 de mii n-au unde sa se planga, asa ca vor indura si se vor supune la toate aberatiile pe care le nascocim). Surpriza foarte placuta pentru Boc&co a fost ca ziaristii i-au ajutat cat au putut ca sa dea mesajul care le convine.

Calitatea unor reporteri...

Nu o sa ma impac niciodata cu ideea ca de profesia asta de jurnalist multi isi bat joc sau o fac doar asa, sa ia un salariu - daca insa ma gandesc, la unii, din anumite trusturi, nici macar nu si-l iau, din pacate - sau au aterizat din intamplare aici si o fac "in doru' lelii", pana prin job-ul visat.

Eu mi-am dorit sa ma fac jurnalist de la 13 ani si de-atunci nu mi-am schimbat optiunea. Imi place sa fiu jurnalist, incerc sa imi fac treaba bine, incerc sa ma documentez, sa imi pregatesc foarte bine interviurile, sa documentez temeinic subiectele pe care sunt invitata sa le comentez in emisiuni tv. Sunt ca un elev constiincios. Ok, tocilar, daca vreti, dar o fac din pasiune.

Si ma deranjeaza "formatorii" care apar la televizor si isi dau cu parerea despre evenimente la care nu au participat, vorbesc pe domenii pe care nu le cunosc - dar ei sunt marii lideri de opinie ai natiunii si au dreptul sa isi dea cu parerea de la sport si economie, la politica externa si tehnica -, oameni vanduti care vorbesc asa cum le cere un patron sau un protector, ma rog, unul care le umple conturile.

Astazi insa m-a deranjat superficialitatea reporterilor. Sau a purtatorilor de microfon, cum sunt multi dintre ei. Nu e prima data. Am tot primit argumente in favoarea lor: un reporter de televiziunie primeste un telefon si e trimis de la o actiune la alta pe teren. Dar, ca jurnalisti, ei nu citesc presa? Nu urmaresc macar subiectele in actualitate?

Eu fac revista presei zilnic, a celei romanesti si straine, si nu citesc doar afaceri europene si politica externa, ci si economie, politica interna, articole de social. Asta inseamna sa fii jurnalist, sa fii informat cu toate temele, macar superficial, sa te informezi, chiar daca nu aprofundezi subiectul respectiv.

Dar oamenii astia par sa nu gandeasca singuri - o parte dintre ei, pentru ca eu cunosc si reporteri foarte buni, deci nu generalizez -, sunt trimisi cu intrebari din redactie, iar cand trebuie sa gandeasca cu creierul lor se blocheaza sau pun intrebari extrem de stupide.

Astazi, conferinta de presa la Ministerul Muncii, unde secretarul de stat care se ocupa acum de dialogul cu Franta pe repatrierea romilor vorbea despre rezultatele vizitei la Paris. Unele intrebari m-au oripilat, pentru ca ele presupun cunostinte minime si bun simt si o predocumentare minimala. Adica ce poate face un jurnalist, care citeste presa, si articole care nu sunt pe domeniul lui, dar care se vrea un profesionist. Ceea ce nu a fost cazul, fireste.

Secretarul de stat spune ca au fost absorbite prin POS DRU, programul operational de resurse umane, 85 de milioane de euro pentru proiecte destinate romilor.
Intrebare: Si pentru ce fel de proiecte, constructie de locuinte sociale, educatie, pe ce domenii?
Secretarul de stat are o privire stupefiata in primul moment, apoi spune: pe resurse umane, am spus, prin POS DRU.
Pai daca reporterul stia ca programul operational de resurse umane finanteaza, cum ii e si numele, proiecte privind resursele umane, atunci nu mai punea intrebarea stupida, nu?

Alta intrebare: Si prin ce programe se mai pot finanta proiecte pentru romi?
Asta trebuia sa stie reporterul respectiv, ca s-a scris cel putin in ultimele zile si s-a zis pe la televiziuni ca prin aproape toate programele operationale, din moment ce e din Fondul European pentru Dezvoltare Regionala, Fondul Social European si Fondul European pentru Dezvoltare Rurala.
Adica daca se documenta putin, nu mai punea aceasta intrebare al carei raspuns il poate gasi peste tot.

Cea mai tare intrebare a fost alta: De ce Romania nu se gandeste ea la un program prin care sa le dea bani sa se intoarca acasa?
What would be the point? Sa mituiesti niste cetateni romani sa se intoarca in tara?

Am scris postare asta din revolta. M-a revoltat ca jurnalist ma numesc si eu, si alti colegi foarte buni de presa, dar si oamenii astia care nu au o minima informare pe subiectul care le este repartizat sa il acopere.

Am observat adesea, cand am mers la conferinte de presa la care nu sunt jurnalistii care se ocupa de politica externa, ca multi dintre ceilalti, de pe alte domenii, sunt habarnisti. Am vazut asta in Parlament, la audierile ambasadorilor sau la audieri in comisiile de politica externa ale ministrului de externe sau pe teme de politica externa.

Intotdeauna cand pot, sa merg eu acolo, la astfel de evenimente. Cred ca e de datoria mea sa urmaresc eu subiectele acelea, nu colega mea de pe politica interna, acreditata la Parlament.

Dar nu peste tot se intampla asta, iar atunci intrebarile pe care le pun reporterii care nu sunt pe domeniu sunt de-a dreptul habarniste. Ceea ce nu inteleg este de ce nu cer in redactie sa li se faca un rezumat, un backgound al situatiei si, eventual, sa li se dea niste intrebari de la editorii specializati. Macar asa nu ar mai consuma timpul alocat intebarilor pe stupizenii.

Ceea ce condamn eu aici sunt cateva lucruri care tin de bun simt jurnalistic:
  • nu stii subiectul, ceri informatii din redactie, ceri explicatii, un backgound, punctele de controversa, la ce trebuie sa fii atent, te pregatesti minimal pentru conferinta de presa sau declaratii
  • te informezi, orice jurnalist trebuie sa faca revista presei romanesti si internationale, macar titlurile importante
Apropo de citirea presei internationale. Am participat la selactia unor jurnalisti din presa regionala pentru bursa oferita de Freedom House la Bruxelles, un stagiu la una din institutiile de presa de-acolo. La prima faza a acestei selectii, interviurile.

Si prima mea intebare era ce presa internationala sau cu tematica afaceri europene citesc. Au fost peste 20 de jurnalisti si doar 2 sau 3 citeau presa internationala. Am fost uimita si indignata. Si ii spunea asta unei colege. "De ce te miri", mi-a raspuns ea. "Nici jurnalistii din presa centrala nu citesc presa internationala". Simteam ca sunt din alta lume. Cum poti sa fii jurnalist si sa nu citesti macar marile titluri? Sau, revenind, macar presa nationala.

Sincer, gasesc asta inadmisibil, cu gasesc inadmisibil sa mergi pe teren nedocumentat. si sa fii neinformat.

joi, 26 august 2010

Am obosit...

Am obosit sa tot aud despre haosul si nebunia privind depunerea declaratiilor conform Ordonantei 58/2010, adica despre noua impozitare a drepturilor de autor (DDA) si PFA-urilor.

Mi-am spus ca vorbesc atat de multi despre asta, ca nu are sens sa mai scriu si eu. Si probabil ar fi trebuit sa ramana asa. :D

Sunt din categoria celor care au trebuit sa se confrunte cu aceasta birocratie, dar am rezolvat-o simplu: am trimis prin posta cele doua declaratii, dupa ce le-am completat. Asa am facut mereu si in fiecare an, in luna mai, cu declaratia de venit. Si a fost ok.

Am citit niste texte foarte bune pe tema asta si vile recomand cu caldura: aici, aici si aici. Ele exprima ceea ce am gandit si eu despre ineficienta statului, despre haosul creat si nesimtirea ministrilor care neaga evidentele - cozi de sute de persoane. Am semnat si o petitie si va indemn, daca va intereseaza sau va pasa, sa o faceti si voi, aici. Vineri, in fata Ministerului Finantelor, intre 11.00 si 11.10 va fi un flashmob.

Ma irita insa ca au fost mult prea putine initiative si putina actiune inainte de toata aceasta nebunie. Am cunostinte care sunt total in ceata asupra modului in care sa completeze formularele, pentru ca sunt in ceata cu contractele pe care le au. Pentru ca cei de la contabilitate si juristii firmei nu au consultat inainte de data limita autoritatile sa afle ce indicatii sa le dea oamenilor.

Ceea ce nu s-a intamplat la HotNews.ro. M-am intors din concediu, am completat formularele - imposibile, marturisesc, si total idioate - cu ajutorul colegilor de la financiar si totul a devenit simplu. Le-am pus in plic si plicul la posta, cu confirmare de primire. Cei care au mers sa le depuna personal, dintre colegii mei, n-au avut probleme, in sensul ca n-ar fi fost bine completate.

Dar cei de la mine de la serviciu au avut raspuns la intrebarile mele, pentru ca s-au informat. Asta insa nu s-a intamplat in multe firme, iar cei care sunt pe cont propriu cred ca si-au stors creierii sa completeze absurditatile alea de declaratii. Auzi, de ce e nevoie sa stiu eu venitul mediu brut pe economie, ca sa-l trec acolo? Ce relevanta are? Ma rog...

Am obosit insa sa tot aud despre asta. Sa vad cozile filmate obsesiv. De ce oamenii nu pun declaratiile prin posta? Am inteles de la colega mea care a facut reportaje la somaj si pensii ca intr-unul dintre locuri s-a anuntat verbal si in altul era un afis ca pot fi depuse si prin posta. Astazi, pe site-ul Casei de pensii ti se dau si adresa si conturile.

Vorbim prea mult. Mai bine sa actionam. Greva fiscala este o forma de actiune. Si hai sa trecem mai departe. Daca dam doar din gura si nu rezolvam nimic, atunci nu am facut decat zgomot. Am vazut ca, in general, cei de la guvernare sunt surzi la vorbe, dar reactioneaza la fapte. Asa ca... la greva fiscala si haideti sa ne vedem de ale noastre!

miercuri, 25 august 2010

Bono

Cei care ma cunosc stiu ca sunt un fan U2 de ani si ani de zile. Foarte multi ani. Si un fan al lui Bono, despre care citisem in adolescenta mea despre implicarea sa umanitara. Azi dimineata am vazut o stire: Medvedev l-a invitat la resedinta sa de la Soci pe Bono, aflat in Rusia pentru un concert al U2.



Probabil multi veti zice la fel ca prietenul meu: "mda, Bono, e mult marketing in toata implicarea lui umanitara". Insa astazi ii spuneam amuzata:
- Medvedev are timp pentru Bono, dar n-are timp pentru o intalnire cu Basescu.
- Imi spui un truism aici, ca Bono e mai important decat Basescu. Bono e cam la acelasi nivel cu presedintele Americii.
- Ei, presedintele Americii poate fi in functia asta 4, 8 ani, dar Bono e Bono forever, m-am facut eu ca nu inteleg ce spunea.
- Ma refeream la presedintele american ca institutie.

foto: AP, via Google

Evident ca intelesesem, dar am avut satisfactia ca a recunoscut el insusi ca, asta e, Bono e o institutie in sine si prin actiunile sale din afara sferei artistice. O fi fost marketing la un moment dat, dar nu e doar atat, Bono e preseverent de zeci de ani.

foto: AP, via Google

Va ziceam de adolescenta, atunci citisem despre el ca a fost cu sotia sa prin Africa, probabil prin Etiopia, unde a avut grija de saraci, traind in conditii precare pentru cateva saptamani. Evident, cand povesteam episodul, multi imi ziceau: normal, dupa aceea s-a intors la lux. Da, de acord, dar nu toti marii artisti sunt dispusi sa renunte la confort, nici macar pentru cateva saptamani, pentru a ajuta niste saraci.

foto: Reuters, via Google

Imi tot pun speranta sa vad U2 in concert la Bucuresti. Poate dupa ce se va termina stadionul Lia Manoliu. Ma gandesc ca sunt, din nou, in jurul nostru - Moscova, Atena, Istanbul - si tot nu au cum sa vina la noi. Unde ar putea concerta? Stiu, poti merge oriunde sa ii vezi acum. Pe 23 septembrie sunt la Bruxelles. :) Dar Romania va intra pe harta marilor capitale - in opinia mea pur subiectiva - cand va concerta U2 la Bucuresti. :) Pana atunci... ii vedem prin alte parti.

foto: Reuters, via Google

foto: AFP, via Google

marți, 24 august 2010

O palma de la Basescu echivaleaza cu 9 zile de spitalizare de la Sarkozy?

Ieri a fost prima mea zi de munca dupa un concediu de 2 saptamani, in care m-am detasat total de ceea ce s-a intamplat in tara si in actualitate. Mai putin de tragedia de la Giulesti, despre care mi-a relatat mama, impresionata fiind de ceea ce s-a intamplat acolo.

Luni insa, televiziunile de stiri au avut "carne", adica un subiect foarte ofertant: Basescu a palmuit un tip. Inteleg ca el a facut turul televiziunilor, eu l-am vazut un pic pe Realitatea, in emisiunea lui Ursu, dar recunosc ca n-am rezistat mai mult de... 3 minute, probabil.

Vorbind insa cu o prietena, jurnalist francez, am ajuns si la sila de ceea ce se intampla in presa, situatia presei de la ei si de la noi. Si am mentionat in treacat povestea cu presedintele bataus, asa cum ni-l prezinta televiziunile. Dupa pumnul dat copilului in campania din 2004, o palma data altui barbat in acest week end la mare.

Sincer, mi-e sila de un asfel de subiect, pentru ca nu mi se pare credibil. Adica dupa toata povestea cu lovirea copilului, Basescu e atat de idiot sa repete greseala? La putina vreme dupa povestea cu specialistul care a analizat filmuletul si care a spus ca CD-ul ar putea fi de nefolosit, pentru ca seful lui a scris pe el cu markerul. Poveste de dinainte de concediul meu, deci inca proaspata in minte telespectatorilor. Si Basescu isi iese din nou din pepeni si loveste? Nu stiu, nu despre asta vreau sa vorbesc.

Vreau doar sa va arat cum a fost tratata o intamplare similara in Franta.

Prietena mea mi-a reamintit de acest caz asemanator care s-a petrecut pe la inceputul verii in Franta, cu presedintele Sarkozy. Am sapat si, cu ajutorul ei, am gasit articolul in Le Monde.

Iata povestea: Presedintele Sarkozy se afla intr-o vizita intr-unul din cartierele rau famate ale Parisului, Seine-Saint-Denis, insotit de ministrul de interne si de sefi ai politiei locale. La un moment dat, un tanar i-a strigat presedintelui: "Va te faire enculer connard, ici t'es chez moi" (potrivit versiunii politiei) si "suce-moi" (potrivit versiunii unui cameraman de la France 3).

Sunt niste insulte extrem de grosolane, cei care stiu franceza le inteleg. Pentru cei care nu stiu franceza, imaginati-va cel mai vulgar limbaj, pe care il auzim si noi adesea, de ai impresia ca a devenit normalitate.

Urmarea? Tanarul de 21 de ani a fost imobilizat de politie - sau oamenii de paza ai presedintelui (au aparut ambele variante) - si a fost batut. Examenul medical a recomandat 9 zile de repaos la pat sau incapacitatea de a munci, dar nu a avut fracturi, ci doar vanatai.

Altfel, a primit 35 de ore de munca in folosul comunitatii si a fost pasibil pentru gestul lui de 6 luni de inchisoare si o amenda de 7500 de euro.

Avocata lui a spus in aparare ca tanarul si-a exprimat opinia asupra activitatii poloitice a presedintelui Sarkozy. Deci a invocat, la fel ca si avocatul lovit - potrivit declaratiei sale - de Basescu, libertatea de exprimare. Pe care a platit-o nu cu primirea unei palme, nici doar cu inconjurarea de catre SPP-isti, ci cu "fata desfigurata, un edem la nivelul fetei, nasul spart si vanatai".

Stiti pe ce s-a concentrat presa franceza? Pe faptul ca un operator al France 3, aflat in zona pentru o alta poveste, a mers sa filmeze si a fost agresat de politie sau serviciul de paza al presedintelui. Pe ideea ca accesul presei la informatie a fost blocat. In asta a constat dezbaterea si acoperirea - sumara, potrivit spuselor prietenei mele - a unui astfel de eveniment. Altfel, faptul ca presedintele a fost insultat, iar cel care a facut-o a platit nu a suscitat nicio indignare publicului francez.

Scopul invocarii acestui caz: pentru a avea o intamplare similara termen de comparatie. Ramane sa judece fiecare genul de abordare normal si corect.

miercuri, 11 august 2010

UPDATE: Donez carti

Suntem in situatia in care trebuie sa unim doua biblioteci si vrem sa dam o parte dintre cartile mai vechi, literatura romana si universala. Am citit intr-o revista, candva, ca exista niste tinere doamne care adunu carti pentru a le da unor scoli mai sarace sau unor centre de copii. Numai ca atunci nu mi-am notat nici numele lor si nici cum le-as putea contacta.

Nu putem arunca niste carti, din principiu si din faptul ca ele ar putea folosi cuiva. Aveti idee de fundatii care aduna carti sau de persoane private care fac asta?

Si avem o colectie extinsa de Magazin Istoric. Mostenita. Daca e cineva interesat....

UPDATE: Va multumesc tuturor si promit sa am in vedere si alte solicitari, in momentul in care mai renuntam la niste carti. Magazin Istoric a ajuns la Crampeie din Romania, iar cartile le-am impartit, intre o scoala din Cernica - am cunoscut cu aceasta ocazie un profesor sufletist - si organizatia Salvati Copiii, care le va redirectiona catre alte scoli care au nevoie. Va multumesc tuturor pentru sugestii.

duminică, 1 august 2010

Ilie Nastase a descarcat bagajele delegatiei Romaniei care se intorcea de la Shanghai

Delegatia care a participat la ziua Romaniei la Expo 2010 de la Shanghai a ajuns in tara duminica dimineata, cu doua ore intarziere de ora la care era programat.

Am urmarit pe Realitatea cu uimire aceasta stire plina de inadvertente, intrucat am facut parte din acea delegatie si intarzierea n-a fost de 4 ore, cum spune Realitatea si NewsIn, ci doar de doua ore. Prea multe bagaje incarcate a fost o presupunere mai mult a noastra, a jurnalistilor, care am vazut unele colete mari ale delegatiilor ministeriale. Explicatia oficiala primita de la comandatul aeronavei a fost urmatoarea: chinezii nu au aranjat bine bagajele in avion astfel incat el a fost dezechilibrat, iar la turarea motoarelor, cantarul de pe roata a semnalat asta computerului de la bord.

Astfel, capitanul a decis sa se intoarca la pozitia initiala pentru a se rearanja bagajele si avionul sa fie echilibrat. Mai mult, la decolare am fost anuntati ca, dimpotriva, nu este o greutate suficienta si pasagerii de pe locurile din spate si cei mai corpolenti au fost adusi - pana la atingerea altitudinii de croaziera - pe locurile din fata avionului. Astfel s-a produs o intarziere de doua ore la decolare.

In avion se aflau Orchestra Nationala Radio, Hagi, Nastase, Andreea Banica, Gheorghe Zamfir, Claudiu Bleont, personal din ministerele de Externe si Turismului si delegatiile de presa ale celor doua ministere. Cei doi ministri, Udrea si Baconschi au plecat din Shanghai cu o zi mai devreme, vineri, cu curse de linie.

Stirea este insa alta. La 3 dimineata, cand am ajuns a salonul oficial, ni s-a spus initial ca va trebui sa mergem sa ne recuperam bagajele - pentru 160 de oameni - de la benzile de la sosiri internationale. O idee absurda, intrucat - potrivit argumentelor directorului de protocol de la MAE - cum sa bagi 160 de oameni la sosiri, cand ele sunt diferite. In final, dupa o cearta in aeroport cu seful de tura, s-a obtinut ca bagajele sa ne fie aduse la salonul oficial, mai precis in parcarea acestuia.

Asa ca initial au fost aduse trei containere si toti ne intrebam ce se intampla, ca nimeni nu le deschidea. Ilie Nastase a avut initiativa si a inceput el sa descarce bagaje, fireste, in cautarea propriului bagaj. Atunci s-au mai alatura alti doi tipi si l-au ajutat, insa Nastase a descarcat primele doua containere.

Fara nicio fita, fara nicio problema, in timp ce, de exemplu, Emil Hurezeanu se isi cauta bagajul printre cele descarcate si repeta nervos: "Nesimtitii dracului". Iar cei de la aeroport nu au facut decat sa aduca in parcarea salonului oficial bagajele.

In conditii normale, cand te intorci dintr-o calatorie cu o cursa oficiala se aduc bagajele si sunt aliniate fie in salonul oficial, fie afara, in functie de numarul membrilor delegatiei, iar fiecare si-l recupereaza de acolo.

O calatorie cu peripetii, insa nu atat de catastrofica precum a descris-o Realitatea. Cred ca trebuie pastrate proportiile si detaliile prezentate corect. Jurnalistii au speculat ca sunt prea multe bagaje, cand echipajul insista ca nu aceasta e problema, iar intarzierea a fost de 2 ore- 2 ore si jumatate.

COMPLETARE: Pentru cei nedumeriti ca n-am putut sa ne luam singuri, de la banda bagajele, explicatia este foarte simpla: cand zbori cu o cursa oficiala, nu ajungi la sosiri internationale, ca si atunci cand ai zbura cu o cursa de linie. Ajungi la salonul oficial, care este in alta parte. Iar ca sa ajungi la benzi trebuie sa te duca la sosirile internationale. N-ar fi fost nicio problema (nu era o chestiune de fita), insa toti am fost debarcati la salonul oficial si va imaginati ca nu am fi fost lasati pe langa piste sa mergem pe jos, 160 de oameni, spre sosiri. Sunt doua parti separate ale aeroportului. Asta era problema. Iar lucrurile se complicau putin - trebuiau probabil aduse vreo 2-3 autobuze sa ne duca acolo, adica mai complicat decat a aduce bagajele la "oficial".