Intermediarii la vize si permise de mic trafic - o "clasa" ce pare greu de starpit in R. Moldova

Un ziar din Republica Moldova, "Meleag natal" din Brinceni a publicat un anunt pe prima pagina conform caruia cei care vor sa botina permise de mic trafic de frontiera sa se adreseze PDLM din localitate, adica partidului premierului Filat, iar cand se aduna 20 de solicitari, "facilitatorii" vor contacta Ambasada Romaniei si vor solicita tratarea preferentiala a respectivelor dosare.

Un anunt care sa te surprinda sau nu? Mai degraba nu, as spune, dupa ce am vazut la Chisinau cum functioneaza acest sistem al intermediarilor, pe care autoritatile romane au solicitat adesea autoritatilor omoloage moldovene sa il indeparteze din fata ambasadelor si consulatelor noastre.

Ambasadorul Marius Lazurca a reactionat imediat la aceasta informatie, pe Omega am vazut declaratia sa, aratand in mod clar ca:

• permisele sunt acordate de statul roman si nu exista intermediari agreati pentru obtinerea lor
• ca exclude orice posibilitate ca aceste servicii sa fie oferite si de altcineva decat de institutiile statului roman

"Resping categoric posibilitatea ca servicii de tip consular sa fie oferite in alte locuri si de catre alte persoane decat cele autorizate de statul roman si care sunt functionarii statului roman. Serviciile consulare sunt atributia exclusiva a Ambasadei Romaniei din R. Moldova si nu pot fi oferite decat ilegal si prin abuz de alte persoane sau alte institutii".

Dupa doua zile, adica astazi, a reactionat si ministrul de externe Iurie Leanca, membru, de altfel, a PDLM. El a recunoscut existenta acestei "clase intregi de mediatori", pe care le-a numit "structuri mafiote".

"Va asigur ca niciun partid nu se implica in astfel de masuri. Inclusiv partidul pe care il reprezint nu se implica in astfel de actiuni", a spus Leanca, care a aratat ca pentru cetatenii moldoveni, calea de a merge la intermediari e cea mai indezirabila.

Poate autoritatile molodvene, premierul Vlad Filat va pune pe lista prioritatilor sale si aceasta chestiune, cu atat mai mult cu cat partidul sau a fost atras - in aceasta perioada pre-electorala, deloc linistita- intr-o astfel de discutie xi intr-o pozitie total incomoda fata de statul roman prieten. Moldovenii au spus adesea autoritatilor romane - care nu au nicio posibilitate de a face ceva impotriva acetor intermediari, intrucat tot ce e in afara portilor consulatelor nu mai tine de jurisdictia noastra - ca atata vreme cat nu vor putea indeparta asiguratorii - cei care ofera asigurari de calatorie - nu vor putea indeparta intermediarii. Nu se sustine aceasta declaratie si poate acest episod le va atrage atentia.

Nu inteleg sincer de ce inchid ochii la genul acest de practici, pentru ca e vorba despre bani negri pe care intermediarii ii incaseaza de la oamenii care vor sa isi cumpere un loc mai in fata pe lista de ordine.

Ceea ce ii deranjeaza pe romani - pe autoritati - este ideea ca moldovenii spun ca au dat spaga la consulatul nostru, cand, de fapt, serviciile sunt gratuite. Nu vor mai fi si poate ca introducerea vizelor Schengen din 2011, cand nu vor mai gratuite, ii vor face pe oameni sa nu mai apeleze la intermediari. Moldovenii dau spaga nu la consulat, ci smecherilor din fata lui, concetateni de-ai lor.

Dar sistemul asta e unul care se sustine, intermediarii exista pentru ca si oamenii incurajeaza aceasta practica. In martie, cand am fost la Chisinau, am mers si la Consulat, si unde se eliberau permisele de mic trafic la frontiera.

La un moment dat, dupa ce mi-au dat tarcoale vreo doi intermediari, unul a venit si mi-a intins o hartie, de marimea unei carti de vizita, cu niste servicii pe care mi le putea oferi, cu un numar de telefon. Si incepuse sa-mi explice ca ma poate ajuta cu orice. Toata faza asta se intampla sub ochii unui militian/politist moldovean care ar fi trebuit sa dirijeze traficul pe-acolo, dar statea de vorba cu probabil niste cunostinte. S-a uitat la mine, la "descurcaretul" care se oferea sa ma ajute, dar nimic.

O alta secventa i-a aratat fenomenul din sens invers: m-a abordat o femeie care m-a intrebat unde e un baiat de-ala care poate aranja lucrurile. Nu stiam, insa a intrat in vorba un baqrbat care i l-a aratat: "e ala cu multe hartii in mana". Am intrebat-o de ce are nevoie de baiatul ala, ca acum nu mai e o problema sa obtina viza. "Dar ce, sa pierd timpul la toata coada asta?", mi-a raspuns, justificand ca se grabeste. Mai bine dadea un ban, dar era rezolvata repede.

Acum vor mai fi deschise alte doua consulate, la Cahul si Balti, asa ca piata intermediarilor se mareste dintr-o data. Tine insa de autoritatile moldovene sa le zadarniceasca planurile. Dintr-un motiv care mie imi scapa, acestea nu par decise sa faca asta.

In conditiile astea insa cred ca e important si corect ca moldovenii care dau spaga sa nu spuna ca au dat spaga la Consulatul Romaniei, sa recunosca faptul ca au dat spaga unor smecheri de-ai lor si ca nu au fost nevoiti sa faca asta, ci au ales benevol aceasta solutie.

Minunat articol: McChrystal in Rolling Stone, interviul pentru care a demisionat

Desi un subiect relativ ignorat de presa noastra, demisia comandatului trupelor americane si NATO in Afghanistan, Stanley McChrystal, a fost top story in media internationala.

Am cautat si am gasit articolul din Rolling Stone pentru care a trebuit sa isi dea demisia. Stiti, din cauza unor afirmatii destul de neconventionale facute, care demonstreaza, oare pentru a cata oara, ca puterea militara si cea politica din Washington nu sunt cele mai bune prietene si nu au cea mai buna parere una despre cealalta.

Articolul este unul dintre cele mai bune pe care le-am citit de multa vreme. Merita sa il lecturati.

Iata linkul.

FT: Masurile de austeritate din Romania sunt peste standardele actuale din UE

Cam asta e concluzia jurnalistilor de la Financial Times. Speriati de deficite este articolul care inventariaza situatia mai multor tari in care deficitele bugetare au dus la masuri de austeritate. O recapitulare succinta a situatiei din 7 tari europene si SUA. Romania, Islanda, Spania, Lituania, Irlanda, Grecia si SUA sunt tarile analizate succint de reporterii FT. Un articol usurel, dar merita vazuta perspectiva lor asupra lucrurilor. Pentru cei care nu aveti abonament la FT si nu puteti acesa intreg articolul, voi rezuma ideile principale pentru Romania si voi trece ideile principale (in engleza) pentru celelalte. Sa le luam pe rand:

Romania - Furtuna maniei colective

• Masurile de austeritate din Romania sunt dure, chiar peste standardele actuale ale UE: 25% reducere a salariilor celor 1,4 milioane de angajati in sectorul public, 200.000 de locuri de munca din sectorul public desfiintare si 15% reducere din pensii si ajutor de somaj.
• Ministrii spun ca, fara luarea acestor masuri, deficitul va ajunge la peste 9% anul acesta si FMI ar fi nevoit sa retraca asistenta financiara, arata FT, care aminteste de faptul ca anul trecut am facut imprumutul de la FMI si UE de 20 de miliarde de euro.
• Ministrul de finante Sebastian Vladescu a spus ca guvernul "ar fi putut minti inca 6 luni", dsar s-ar fi aflat in situatia de a nu mai fi capabil sa plateasca salarii si pensii.
• Intr-o tara neobisnuita cu protestele de masa, politicile de austeritate - catalogate de opozitia social-democrata drept "genocid social" - au dezlantuit furtuna maniei publice care a amenintat sa rastoarne guvernul.
• Alegerea masurilor de austeritate care sa fie aplicate de guvern au aratat si tensiuni cu FMI, dupa ce acesta a aratat ca era in favoarea majorarii taxelor. Bucurestiul a respoins cresterea cotei unice de 16%, argumentand ca asta ar sufoca redresarea economica.
  

Islanda - Viteza si agresivitate

Alegeri dure, dar de neocolit, considera FT ca a trebuit sa ia Islanda. O crestere de 45% a taxelor scolare ar fi o pastila amara pentru orice student, din orice tara, insa in Islanda, unde universitatile de stat au cerut o asemenea crestere, impactul ar ptuea fi puternic.

Standardul educational de inalta calitate si serviciile publice in aceeasi masura par acum puse in pericol de batalia dura a tarii de a reduce deficitul bugetar care a depasit 9% din PIB anul trecut. Datoria publica a crescut si ea de la 56% din PIB inaintea crizei la mai mult de 100%.

Drept raspuns, guvernul islandez a adoptat un program de austeritate dur, sub supravegherea FMI. Guvernul a incercat sa protejeze serviciile de baza, dar nimeni nu e imun la reduceri. Pensiile, cheltuielile privind protectia sociala, bugetul educatiei si ajutoarele de somaj au fost reduse. Numeroase taxe au fost majorate, inclusiv cele pe venit. Somajul nu are un nivel mai mare decat in alte parti ale Europei, la aproximativ 8%, dar acel nivel este fara precedent. Totusi, Islanda a fost apreciata de autoritatile itnernationale pentru viteza si agresivitatea consolidarii fiscale.

O imagine completa asupra economiei islandeze am scris in urma vizitei mele acolo, de acum 3 saptamani. O puteti citi aici.

Spania - Marea reducere

Cand e vorba despre calmarea pietelor nelinistite de un deficit bugetar scapat de sub control, de un somaj de 20% si de o indatorare mare a sectorului privat, nu este timp sa amani niste masuri, sustine FT, si acest lucru s-a dovedit contraproductiv in cazul Spaniei.

Premierul spaniol, José Luis Rodríguez Zapatero, a refuzat sa recunoasca faptul ca Spania e in criza pana cand a fost sufocat de dovezi in acest sens. Reactia lui initiala, un program keynesian menit sa reduca somajul si sa creasca consumul, a ridicat deficitul sectorului public de la un nivel extrem de mic, aproape de zero, la peste 11% din PIB in doi ani. Asa ca acum guvernul, de la inceputul anului, nu a facut decat sa incerce sa convinga pietele internationale ca poate aduce deficitul la 3% pana la sfarsitul lui 2013.

Planul initial de austeritate n-a fost suficient - cresterea varstei de pensionare de la 65 la 67 de ani, eliminarea unor scutiri de taxe, o reducere de 6 miliarde de euro in lucrarile publice si inghetarea angajarilor in sectorul public. Pentru luna viitoare a fost anuntata o majorare a TVA-ului cu 2 puncte procentuale.

Spania a luat alte masuri dupa ce criza din Grecia a iesit la iveala, iar ele au constat in 5% reducere a salariilor celor 2,8 milioane de angajati din sectorul public si inghetarea lor la acest nivel pentru un an. Ministrii au pierdut 155 din salariu. Pensiile au fost inghetate, a fost eliminata indemnizatia de primita la nasterea copilului de 2500 de euro si ajutorul extern a fost redus cu 600 de milioane de euro. S-au facut economii in sistemul sanitar, prin presiuni asupra furnizorilor de medicamente.

Masurile au nemultumit sindicatele, dar au fost apreciate de bruxelles si au calmat pietele internationale in ceea ce privea Spania.

Lituania

Premierul Andrius Kubilius a dat primul exemplu de austeritate, prin reducerea salariului cu 40%, ca masura in reducerea deficitului bugetar de 8% din PIB anul trecut, care trebuie sa ajunga la 3% in 2012. FT citeaza gluma sa potrivit careia premierul spune ca s-a consultat cu sotia sa in ceea ce privea scaderea, in spiritul consultarii "partenerilor sociali".

Lituania a redus anul trecut 8% din defict si a anuntat recent masuri similare pentru acest an. reducerile au rezultat din majorarea taxelor, 5% reducerea pensiilor si o scadere de 10% a salariilor din sectorul public.

Ireland: No Greek-style riots

Tackling the crisis head on

Even after slashing public sector pay, and cutting child benefit and other welfare programmes, Ireland is still set to borrow 11.6 per cent of national income this year - almost four times the 3 per cent deficit limit set under the EU's stability and growth pact. The deficit is set to return to 3 per cent by 2014.

The markets initially responded favourably, with Irish bond spreads narrowing. But with the eurozone debt crisis worsening since the start of the year, those gains have been largely given up, and Ireland is again seen as vulnerable to sovereign risk.

However, where Ireland has set itself apart from its troubled south European partners is in its readiness to tackle the crisis head on. And this has been largely achieved without triggering Greek-style social unrest.

Arguably the bulk of the heavy lifting has now been achieved, with around €12bn of adjustments made over the past two years - either spending cuts or tax rises - including €4bn in the current year. This amounts to a fiscal consolidation equivalent to 5 per cent of GDP.

The main burden of adjustment has fallen on public spending rather than tax. Pay for everyone in the public sector has been slashed, and state workers have also been forced to make increased pension contributions - in effect a further reduction in take-home pay. On the welfare side, Ireland has cut rates, rather than trying to means-test universal benefits.

Greece: Bail-out stalls default

The grim face of consolidation

If one country has come to represent the grim face of budget consolidation it is Greece. The socialist government last month agreed to a €30bn, three-year austerity package in return for a €110bn bail-out by its eurozone partners and the IMF in order to avert a looming default.

A frontloaded package aims at reducing the budget deficit by almost 10 percentage points of gross domestic product by 2014 with more than half the adjustment coming this year.

The social costs are heavy. Public sector workers will see their incomes fall by up to 20 per cent this year. In the private sector, severance pay will be drastically cut. Reform of the crumbling pay-as-you-go pension system will raise the retirement age from 58 to 65 for men and women, and reduce the average pension from 90 per cent to less than 70 per cent of final salary.

Yet for now, at least, it appears to be producing the desired effect. Greece breezed through the first test of its three-year deficit-cutting programme last week, with monitors from the EU and IMF saying they were cautiously optimistic about progress.

A 10 per cent reduction in budget expenditure in the first five months, together with a 6 per cent increase in VAT receipts, indicated the country's fiscal consolidation was on track, the officials said.

The official jobless rate reached 11.7 per cent in the first quarter, the highest in a decade. But the real rate is believed to be much higher as many women and entrants to the workforce fail to register as unemployed.

US: Less pressure to cut

Luxury of having a dominant currency

The dollar's place at the heart of the global financial system means that the US has the luxury of tightening fiscal policy at its own pace. While the US has a bigger fiscal deficit than the eurozone - the Organisation for Security and Co-operation in Europe expects it to be 10.7 per cent of output in 2010 - the Greek crisis has prompted a flight to, rather than from, the safety of the dollar and US Treasuries.

The yield on 10-year Treasuries has fallen from 4 per cent at the start of April to 3.3 per cent today. As a result, Washington is feeling little market pressure to cut its deficit, and few economists expect that to change as long as US finances look healthy relative to other countries.

Instead of bond market fears, the US has an intense political debate about deficits and whether to spend more on fiscal stimulus. Steny Hoyer, the Democratic leader in the House of Representatives, has talked of "spending fatigue". His Republican opponents have set up "YouCut" - a weekly public vote on which spending to cut in the style of American Idol.

The main effort at deficit control in President Barack Obama's budget - not yet passed by Congress - is a three-year freeze on spending not related to defence or entitlements such as social security. But defence, entitlements and debt interest make up more than 80 per cent of spending. Meanwhile, many Republicans have signed a pledge never to raise any taxes.

"In case after case there's an expression of concern about deficits and debt but an unwillingness to act on that," says James Horney, director of federal fiscal policy at the Centre on Budget and Policy Priorities.

An ageing population will make it hard to cut social security spending, and there is little appetite to revisit healthcare after the gruelling battle over reform. That leaves tax rises - which even Democrats are unlikely to push for in an election year.

As remarca ceva: tarile aflate pe lista sunt cele despre care s-a scris si s-a spus - in ultimii doi ani sau un an si jumatate - ca sunt profund afectate de criza. Romania este printre ele. Numai ca ele au inceput inca de anul trecut sa ia masuri dure si sa incetineasca prabusirea sau, ajunse pe fundul prapastiei, sa incerce o redresare.

Serviciul diplomatic european - Polonia, pe cai mari

Le Figaro a publicat detalii despre cine ar putea s-o secondeze pe Catherine Ashton, Inaltul reprezentantal UE pe probleme de politica externa.

Potrivit corespondentului publicatiei franceze la Bruxelles, in acest moment discutiile se concentreaza asupra celor care urmeaza sa ocupe postul de secretar general executiv - secunzii lui Lady Ashton - si al adjunctilor acestuia. Si, evident, tarile aflate in joc sunt Franta, Germania si... Polonia. Fireste ca polonia trebuia sa se afle pe cai mari, din moment ce este tara reprezentativa pentru ultimele valuri de extindere.

Prin urmare, Pierre Vimont - actualul ambasador al Frantei in SUA, are sansele de a deveni secretar general. Potrivit unei surse a Le Figaro, acesta este "unul dintre cei mai buni specialisti in afaceri europene din generatia lui; la nivelul sociologic, juridic si al relatiilor cu capitalele lumii este, fara niciun dubiu, cel care are cei mai multi asi in mana".

Adjunctii sai ar putea fi polonezul Mikolaj Dowgielewicz, actualul secretar de stat pentru afaceri euripene, si germana Helga Schmid. Astfel, in conducerea serviciului diplomatic se va afla trioul Germania-Franta-Marea Britanie si Polonia.

Strategia nationala de aparare - singura fraza ce-ti atrage atentia se refera la pericolul pe care il reprezinta campaniile media comandate

Realitatea TV a dat breaking news cu o fraza din strategia nationala de aparare referitoare la amenintarea pe care o reprezinta "fenomenul campaniilor de presa la comanda, cu scopul de a denigra institutii ale statului, prin raspandirea de informatii false despre activitatea acestora" la adresa securitatii nationale. Mai mult, se vorbeste despre "presiunile exercitate de trusturi de presa asupra deciziei politice in vederea obtinerii de avantaje de natura economica sau in relatia cu institutii ale statului".

Comentariile pe care le auzi sunt de genul: fireste, se simt vizati, nu?

Asa o fi, nu asta vreau sa comentez. Si nu vreau sa comentez aici ce reprezinta astfel de afirmatii pentru libertatea presei sau daca o ameninta in vreun fel.

Vreau sa comentez strategia pe care am citit-o integral, cu mare atentie pe chestiunile ce tin de politica externa. Nimic memorabil, nimic nou, de la apararea anti-racheta la reiterarea eternelor obiective exprimate in ultimii ani, cel putin dupa aderare, daca nu si inainte de aderarea la UE. Nici pe Moldova nu e nimic nou: normal ca vrem demilitarizarea Transnistriei, pentru ca prezenta unor trupe straine pe teritoriul unnui stat vecin e perceput ca amenintare la securitatea nationala. Asta am mai zis-o, de fiecare data cand am sustinut pozitia Romaniei vizavi de confluctul transnistrean.

As fi vrut sa citesc o idee noua, care sa-mi spuna: iata o nuantare, iata ceva ce n-am stiut, ce n-am auzit in atatea randuri in discursurile presedintelui Basescu in fata ambasadorilor UE - cand prezenta liniile de politica externa -, sau la reuniunile anuale ale diplomatilor, sau in diferite ocazii. Hai sa privesc jumatatea plina a paharului: e bine ca suntem constanti si previzibili, asa si trebuie sa fim. Prin urmare, faptul ca documentul de 29 de pagini (nu toate dedicate actiunii externe si politicii externe) nu este decat o compilatie a ideilor arhicunoscute, nu ar trebui sa fie deranjant, nu? Ei bine, mie mi s-a parut deranjat prin faptul ca lectura a fost extrem de plictisitoare.

Asa ca de ce sa ne miram ca Realitatea TV (nu stiu Antena 3, ca televizorul din redactie nu e pe acest post) face breaking news si interpreteaza ceea ce se scrie in strategie ca un atac la adresa presei, a trustului, iar politicieni si analisti nu fac decat sa ii cante in struna.

Altfel, restul riscurilor, de la terorism la rachete de care ne va apara scutul, la scaderea demografica si calitatea proasta a educatiei, sunt arhicunoscute. Ok, daca ne trebuia un document care sa le adune pe toate pe niste pagini, intre niste coperte, atunci strategia si-a atins scopul.

UPDATE: Unda verde pentru serviciul diplomatic european - Romania se bate pentru postul de sef al delegatiei din China

UPDATE: Tocmai am aflat ca Romania nu mai are nicio sansa in ceea ce priveste conducerea reprezentantei din China. Sa speram totusi ca reprezentantii MAE au o idee clara asupra posturilor tintite, desi sansele sa obtinem ceva important par acum anulate.

O stire care a fost oarecum ignorata de presa romana: luni s-a ajuns la un compromis intre Consiliu si Parlamentul European asupra mult-discutatului serviciu diplomatic european. Lady Ashton si echipa de negociere a PE au ajuns la o pozitie comuna la Madrid, un pas foarte important in crearea unei diplomatii europene unitare despre care s-a vorbit foarte mult in ultimele luni.

Acest serviciu este o noutate creata prin Tratatul de la Lisabona, iar la vremea cand Consiliul urma sa discute si sa ia un prim contact cu ideile statelor membre asupra acestui serviciu, am cerut Ministerului de Externe informatia privind pozitia oficiala a Romaniei. Aici am scris despre asta, insa o reiau:

Un serviciu diplomatic echilibrat geografic - este ideea Romaniei, tocmai pentru a optimiza sansele personalului romanesc

Romania s-a implicat activ in dezbaterea conceptuala din cadrul Consiliului privind structura si competentele acestui serviciu. In viziunea noastra, SEAE trebuie sa fie o structura sui generis, echidistanta fata de Comisia Europeana sau Secretariatul General al Consiliului, autonom din punct de vedere al bugetului si personalului.

Pentru Romania este importanta participarea de la inceput la procesul de coagulare a unei culturi politice si diplomatice europene, care va sta la baza Serviciului european extern. Scopul nostru este sa pregatim si sa trimitem inca din primele etape de constituire, la Bruxelles si in delegatiile UE, diplomati cat mai bine pregatiti, care sa contribuie la promovarea intereselor europene in relatia cu statele terte. De asemenea, urmarim si asigurarea unei echilibru geografic in reprezentarea statelor membre in acest Serviciu.

Stiu, din surse diplomatice, ca Romania tinteste o pozitie foarte puternica, aceea de sef al delegatiei din China, pentru care il propune pe actualul ambasador Viorel Isticioaia-Budura. CV-ul sau il puteti citi aici. Diplomatul roman este un sinolog renumit, vorbeste chineza si a scris carti despre civilizatia chineza. Este un foarte bun cunoscator al spatiului respectiv. Daca Romania ar reusi sa obtina acest post, ar fi o noua victorie dupa cel de comisar pentru agricultura. China este un actor important si de un interes enorm pentru UE, asa ca prezenta acolo a unui roman in calitate de reprezentant al UE este mai mult decat onoranta. Ramane insa de vazut care e concurenta si cum vor fi negocierile si rezultatul acestora.

Am citit in presa internationala despre compromisul la care s-a ajuns la Madrid. EUobserver, dar si Financial Times sunt doar doua publicatii care au abordat acest subiect, EUobserver fiind cel mai complet, dupa parerea mea. Iata care sunt principalele puncte ale compromisului.

• Serviciul va avea in jur de 8.000 de angajati si un buget propriu. Bugetul va fi supus controlului politic al Parlamentului. (O victorie a eurodeputatilor in dezbatere, in urma unei dispute foarte dure intre cele doua parti. Lady Ashton a vrut independenta totala asupra deciziei privind bugetul, in timp ce eurodeputatii vroiau ca bugetul sa fie decis de Comisie si, astfel, sa fie sub controlul parlamentar.) Bugetul operational al serviciului diplomatic european (External Action Service - EAS) - care include si 6 miliarde de euro pe an ajutor pentru dezvoltare - va fi sub jurisdictia Comisiei, iar bugetul administrativ separat, sustine FT citand surse apropiate negocierilor.

• Eurodeputatii vor fi informati in avans despre chestiunile de politica externa ale momentului, vor fi consultati inainte de inceperea oricarei misiuni a UE in tari terte si vor avea un cuvant de spus referitor la bugetul acestor misiuni. (O alta victorie a PE)

• In privinta personalului, doar 40% din el va fi constituit din diplomati delegati temporar din statele membre. Restul de 60% va fi personal angajat permanent. Personalul va proveni la inceput, in principal din Comisie, dar se asteapta ajungerea la un echilibru in favoarea statelor membre intrucat exista un numar limitat al personalului din Comisiei eligibil pentru aceste posturi. Procentul de 60% de personal permanent este o alta victorie a eurodeputatilor, care au vrut sa se asigure ca personalul il reprezinta mai degraba functionarii europeni decat diplomati ai statelor membre, un motiv in plus pentru ca ei sa fie loiali serviciului european, mai degraba decat statului din care provin. Mai mult, sefii delegatiilor UE - ambasadorii intr-un limbaj profan - trebuie sa fie audiati de Parlament inainte de trimiterea la post.

• Nu vor exista cote pentru statele membre - o decizie care defavorizeaza noile state membre.

• Planificarea strategica pe tari va fi facuta de Serviciul diplomatic, insa deciziile finanle privind asistenta externa acordata o va lua Comisia. Insa, sustine EUobserver, departamentele pe zone geografice nu vor fi duplicate in Comisie.

• Organizatoric, Lady Ashton va avea un adjunct, fie comisarul european relevant, fie ministrul de externe al tarii membre care detine presedintia priin rotatie a UE. Serviciul va avea un secretar general si doi adjuncti ai acestuia si un director general pentru buget si administratie.

Catherin Ashton spera ca serviciul diplomatic european sa devina functional la 1 decembrie, la exact un an dupa intrarea in vitoare a Tratatului de la Lisabona. Bugetul poentru acest an e de 9,5 milioane de euro, pentru un personal de 1.100 de angajati si crearea a 100 de noi posturi.

Parlamentul European ar trebui sa voteze planul privind servicul diplomatic in iulie, iar la sfarsitul lui iulie deja trebuie sa apara anunturile pentru posturile ce trebuie ocupate. Potrivit EUobserver, posturile ar trebui ocupate pana in octombrie.

Imi imaginez ca sunt niste posturin ravnite in Bruxelles. Apropo de functionarii europeni, merita citit comentariul lui Charlemagne de pe blogul sau. Aici. Si o alta recomandare din The Telegraph.

Cat de ridicola poate fi Teo Trandafir!

Mi s-a parut aiurea cand PDL i-a propus lui Teo Trandafir sa candideze pentru un post de deputat, dar, dupa ce am vazut rezultatul, mi-am zis: iata, au avut dreptate, a castigat. Insa, ma intreb, cat de greu era sa castigi in fata Iulianei Minca? O femeie de-a dreptul ridicola, cabotina si mahalagioaica.

Asta nu inseamna ca o simpatizam pe Teo - ca om de televiziune a promovat manelistii si asta a fost inceputul "manelizarii" (daca-mi permiteti termenul) televiziunilor si al spatiului public, in general. Teo e o femeie inteligenta, dar asta nu o scuteste sa faca multe, foarte multe greseli si sa devina ridicola. De la plecarea ei pe usa din spate de la Pro TV si declaratiile ca asteapta inca un telefon de la Sarbu, sperand ca el ii va ierta tradarea, la "prostituarea" in emisiuni cu invitati non-valori, dar care ii aduceau bani si audienta n-a facut decat sa fie ridicola.

Si ridicola a fost si cand a votat motiunea, cu atata teatralitate in gesturi si atata sfidare la adresa guvernului si a colegilor ei din PDL. Poate ca PDL merita asta.

Numai ca acum Teo vine cu o explicatie halucinanta si toata inteligenta ei este pusa la indoiala. Sa nu mai vorbim ca se umple de ridicol. Toate reactiile si gesturile ei de dupa introducerea bilelor in urne, imbratisarile cu parlamentari ai opozitiei, ea le explica acum astfel, in ziarul Ring:

„Mă simţeam foarte rău atunci când am făcut acel gest din parlament în ziua votului. Am încercat să urc treptele, să pun bilele şi apoi să cobor. Când am văzut că pot să fac chestiile astea, am spus: «Oh, my God!» şi, când am coborât, am zis: «Yes, am reuşit, am reuşit, am putut!» Toată lumea m-a blamat”. Întrebată dacă regretă gestul, Teo a răspuns: „Sigur că îmi pare rău. Fiecare poate să aibă momentele lui proaste, cum am eu acum“.

Apoi, întrebată dacă are informaţii cu privire la o posibilă cădere a guvernului, ea a exclamat: „Sper să nu. E singurul care ne-a mai rămas”.

E ridicola si prin faptul ca se justifica peste tot pe unde poate: acum o aud pe Realitatea TV.

Mai intelegeti ceva? Acum se discuta daca ar trebui sau nu exclusa din PDL, la fel ca pe toti cei care au votat motiunea, iar ea apare cu astfel de declaratii. Nu vi se par ridicole? Cand citesti acele randuri din Ring ai impresia ca Teo ii considera pe toti aceia care citim declaratia ei si care i-am vazut gestul drept prosti. Noi am fi prosti, daca am crede declaratia ei de un ridicol imens.

Dar ea este politician acum, nu-i asa? Si, pana la urma, in politica se admite totul: si prostia, si ticalosia, si ridicolul. In circul politicii romanesti mai e un circar, un bufon. Nimic neobisnuit, pare sa se inscrie in peisaj mai bine decat si-ar fi imaginat.

Lecturi de luni dimineata

Un amic semnala pe Facebook articolul lui Andrei Plesu - Despre iubiri fericite. Si l-am citit, si mi-a placut foarte tare. Un mic fragment:

Iubirea adevărată e creatoare, mobilizatoare, restauratoare. E tonică, simplă, vitală. Amărăciunile, neîncrederea, infernul geloziei, suspiciunile mărunte, spaima de viitor şi tot alaiul de indispoziţii cotidiene care confiscă uneori, inflaţionar, viaţa cuplului sînt preliminarii şi semne ale ratării. Iubirea fericită este, dimpotrivă, un corelativ al reuşitei umane, o binecuvîntare care îmbogăţeşte şi înfrumuseţează inventarul destinului pămîntesc. Fericirea se multiplică, atunci cînd e atentă la fericirea partenerului, iar fericirea cuplului aşază asupra întregii comunităţi un cer mai curat şi mai hrănitor.

Merita citit, in orice dispozitie v-ati afla. Aici.

Si tot din Dilema veche am citit articolul lui Cristi Ghinea despre Jurnalul Annei Politkovskaia. I-am citit toate cartile in engleza, inainte de a aparea in Romania, cumparate de la Waterstone's din Bruxelles, pentru ca ii stiam povestea tragica, stiam opozitia jurnalistei ruse fata de regimul Putin. Si, evident, trebuia sa citesc sa vad ce spunea despre Rusia lui Putin si nu numai.

Si marturisesc ca am fost dezamagita. De aici si opinia contrara lui Cristi Ghinea, pe care mi-am format-o dupa ce am citit si Jurnalul. Ma asteptam la mai mult. Da, din cartile lui Politkovskaia aflam lucruri pe care le banuiam, le stiam, le citisem pe undeva sau pur si simplu sunt noutati despre Cecenia, despre Putin, despre regimul lui si despre Rusia. Dar de la aceasta jurnalista rusa ma asteptam la mai mult. Cartile par prea simple, dar le citesti ca pe niste povesti, caci asta face ea, povesteste.

Fara a-i contesta meritele jurnalistice, lupta si sacrificiul, spun ca Anna Politkovskaia a fost asimilata in Occident si la noi ca ceva la moda de citit. Da, merita sa o citesti pe Politovskaia, dar gustul lasat ar putea fi descris cam asa: vreau mai mult, nu e suficient. Nu am pretentia unui critic, e parerea mea, pur si simplu, care nu trebuie sa coincida cu a nimanui altcuiva.

Nutella in afara legii? Che mondo sarebbe senza Nutella?

Che mondo sarebbe senza Nutella? - sloganul care mi-a marcat adolescenta, cand eram un privitor fidel al posturilor lui Berlusconi. Oare cum ar fi viata fara Nutella?

Crema de ciocolata este una dintre amintirile mele cele mai frumoase din copilarie - borcanul de Nutella pe care il primeam din cand in cand, adus din Italia, nu trebuia sa stiu cum si nici sa intreb prea multe, era o rasfat suprem. Chiar daca a fost un copil care mai degraba se juca "de-a vanzatoarea" cu dulciurile pe care le primea. Singura mea preferinta era pentru guma de mestecat (va mai amintiti lamele alea lungi, Baltazar, poloneze, din care puteai face baloane mari cat capul?).

Asa ca Nutella era preferata mea. Dupa revolutie, cand ne-am instalatcablu si urmaream posturile italienesti, eram tare mandra ca nutella nu era doar un produs indeprtat pe care il vedeam la televizor, ci ceva ce eu mancasem inca din copilarie. Si imi placea la nebunie sloganul: Ce lume ar fi fara Nutella? pentru mine, poate una mai putin dulce, in mod sigur.

Presa italiana a fost plina in ultimele zile de stirea ca Nutella ar putea fi scoasa in afara legii, chiar daca deliciosul produs are nu mai putin de 46 de ani. Vicepresedintele Ferrero - firma care produce Nutella - a avertizat, dupa decizia Parlamentului European de acum doua zile privind o etichetare mai stricta a alimentelor - ca una din urmarile acestei decizii ar putea fi faptul ca Nutella ar putea fi scoasa in afara legii. PE a decis ca nu se paote face publicitate produselor care au, la 100 de grame, mai mult de 10 grame de zahar, 4 grame de grasi si 2 miligrame de sare. Iar vicepresedintele companiei Ferrero spune ca nu exista dulciuri care sa aiba 10 grame de zarah/100 de grame de produs si ca, o astfel de decizie, risca sa ingenuncheze intreaga industrie de dulciuri, fie ea mare, medie sau mijlocie. Daca acum sunt itnerzise reclamele la astfel de produse, in viitor, spune omul de afaceri italian, producatorii ar putea fi obligati sa sccrie ca pe pachetele de tigari: Atentie, provoaca obezitate.

Cred ca o multi me fani ai cremei de ciocolata ar fi de acord cu el. Chiar si eu, care mananc foarte putin Nutella in ultimii ani, am vazut sitrea si m-a intristat, dar nu cred ca produsul asta va fi scos in afara legii. Evident, industria are rolul de a exagera, iar lobby-ul ei va intra in paine. Pana la urma, a fost doar o prima citire in Parlamentul European, iar discutiile in Consiliu nu se anunta linistite.

Cert e ca imi voi cumpara un borcan de Nutella si imi voi oferi un rasfat dulce. Pana la urma: Che mondo sarebbe senza Nutella?

Stiti vreo gluma despre UE? Do you know any jokes about the EU?

Nu stiu nicio gluma despre UE, sincera sa fiu, in toate intalnirile mele, conferinte, seminarii, discutii informale, n-am auzit nicio gluma despre UE. Daca stiti vreuna, spuneti-mi-o si mie.

Do you know any jokes about the EU? I don't and nobody has ever told me. So, I am looking for EU jokes and any help would be very useful.

Ce ar putea munci cei 3.400 de romani defavorizati de la periferiile Romei, repatriati voluntar

Primarul Romei propune guvernului de la Bucuresti repatrierea voluntara a 3400 de romani care traiesc in conditii marginalizate la periferia Romei - stirea in detaliu am citit-o pe HotNews.ro.

Ideea e nastrusnica, fiind iata ce are primarul de gand:

• administratia italiana se ofera sa ii formeze profesional
• sa le gaseasca un loc de munca la firmele italiene din Romania
• sa suporte 200 de euro lunarpentru o perioada de un a si jumatate de la repatriere, adaugati la salariul pe care l-ar da firma italiana angajatoare

Ai zice: ce idee generoasa! Dar apar o serie de intrebari, cand te gandesti la categoria de romani vizata, intrucat romanii astia traiesc in conditii defavorizate si nu au o situatie locativa decenta.

Si care sunt acesti romani? Aceia care locuiesc in taberele alea de tigani de la periferia Romei, cei din locuri precum acela in care statea si Mailat?

La ce formare profesionala se gandeste primarul? Ce firma italiana ar angaja personal atat de slab calificat, in ciuda celor 200 de euro primiti de la statul italian pentru un an si jumatate. Ce munca ar putea face acesti oameni? Toate astea nu par sa se sustina.

Din 3400, oare cate zeci si sute intr-adevar vor putea fi integrati aici, daca nu s-au integrat nici acolo. Oamenii care traiesc in acele conditii nu au gasit sau nu au vrut sa gaseasca un job care sa le ofere posibilitatea unui trai mai decent. Nu sunt rasista, dar nici sa nu ne ascundem dupa deget.

E evident ca primarul Romei este dispus sa dea niste bani sa scape de romii din Romania, decat sa ii mai aiba acolo. Ei reprezinta doar 3% dintre romanii stabiliti in Roma si in imprejurimi, iar pentru a le rezolva problema locativa primaria Romei ar trebui sa cheltuiasca 16 milioane de euro. Trimitandu-i in Romania, calcuklele lor le dau o cheltuiala de 700.000 de euro. Probabil lunara. Dar presupunand ca toti vor fi angajati si pentru fiecare se platesc 200 de euro timp de 18 luni, suma e de aproximativ 12.300.000. E adevarat, e mai putin de 16 milioane, dar ideea pare destul de clara: vor sa scape de ei de-acolo si sunt chiar dispusi sa plateasca. Si Alemano se mai gandeste si sa acceseze fonduri europene pentru acest proiect.

Sa vedem ce va raspunde guvernul roman. ii va conveni sa aduca inapoi acasa 3.400 de oameni despre care nu are garantia ca, si daca vor fi integrati in munca, vor fi ramane acolo.

S-a deschis cutia Pandorei

De vreo cateva zile tot vreau sa scriu despre controlul ANAF la Realitatea sau, mai bine zis, despre modul in care noi, presa, reflectam asta si scriem despre drepturile de autor.

Aducand asta in discutie s-a deschis cutia Pandorei. Toti jurnalistii sunt, sau au fost la un moment dat, platiti pe drepturi de autor, mare parte a salariului, pentru ca, de obicei, pe cartea de munca ti se pune minimum - uneori nici macar minimum pentru studii superioare.

Am lucrat in 3 trusturi pana acum, MediaPro - la inceputurile mele in presa, Sanoma Hearst si Realitatea Media, iar HotNews.ro e al patrulea loc de munca. Peste tot am fost platita pe drepturi de autor si figuram uneori pe firme despre care nici nu stiam ca exista. In fiecare an, cand primeam adeverintele de venit pentru a-mi completa fisa fiscala, constatam cu uimire pe ce firme primeam banii: pe una care edita reviste despre catei, pe una de sport, cand eu lucram la o revista de femei. Vremuri de demult... adica de vreo 11 ani, de cand am intrat eu in presa.

Ceea ce vreau eu sa spun acum este ca apare o inversunare a jurnalistilor contra jurnalisti care nu mi se pare justificata. Toate trusturile fac sau au facut "inginerii financiare", cum le zic eu, toti suntem platiti, in mare parte, pe drepturi de autor. Si preferam asta, pentru ca altfel am avea salarii mai mici, nu-i asa? Iar in privinta pensiei, nu-i asa ca majoritatea dintre noi avem pensii private? Si nici nu prea suntem in masura sa ne negociem alt gen de contracte, nu-i asa? Ma rog, majoritatea dintre noi. Si, in general, de la contabilitate sau personal cand ti se solicita sa semnezi o hartie ca esti trecut de pe o firma pe alta nici nu prea ti se dau explicatii lamuritoare (asta daca le ceri si nu semnezi "ca primarul", sau cum e expresia aia), ci ti se spune ca si colegii au semnat, ca nu inseamna nimic pana la urma si ti se balmajeste ceva ce n-ai timp sa asculti. Total neconvingator, dar pana la urma te intereseaza venitul tau, indiferent din ce scripte il iei.

Insa noi cream: articole, stiri, facem si fotografii si chiar filmam uneori. Nu sunt astea acte de creatie? Trebuie neaparat sa compui o simfonie sau sa scrii un roman?

Cat despre cei platiti pe firme, cam peste tot cei cu salarii foarte mari isi iau banii asa, nu-i asa? Cu totii cei din presa stim asta. Ma rog, in unele trusturi s-au cerut PFA-uri si firme si celor cu venituri moderate sau au solicitat ei, din diverse motive.

E adevarat, drepturile de autor se aplica si personalului tehnic angajat in trusturi de media si aici e o greseala. Insa, in extenso, poate sa ti se livreze explicatia ca si ei contribuie la actul de creatie, nu? Soferul care te duce pe teren, femeia de serviciu care matura prin studio si sterge birourile de praf in redactii sau face cafeaua...

Ideea e ca odata cu aceasta deschidere a cutiei Pandorei a aparut modalitatea de a face presiuni, ceea ce nu e corect. Cine nu e cu noi, va fi controlat, cine e cu noi, va fi lasat in pace. Asa va ajunge lumea sa gandeasca: "Aaa, la aia n-a mers Fiscul, normal, din moment ce sunt pro-putere". Sau: "In curand o sa auzim si de ceilalti, ca si ei sunt impotriva".

Ar fi o greseala sa se intample asa. Dar toata lumea vede in controlul de la Realitatea o forma de presiune politica si de razbunare. Mai crede cineva in ideea ca, daca ceri o returnare de TVA de o asa valoare, normal ca Fiscul sa analizeze si controleze inainte de a-ti da banii? Si iata cum ajungem la o problema majora de credibilitate a uneia dintre institutiile statului.

UPDATE: Iata o opinie, a lui Catalin Tolontan, despre dreturile de autor pe care o impartasesc. Vad ca e de cateva zile si a exprimat-o intr-o emisiune chiar la Realitatea. O puteti citi aici.

COMPLETARE: Pentru cei care nu ati inteles, pe drepturile de autor se plateste impozit, 16%. , dintre care 10% angajatorul, 6% angajatul. Deci nu sunt niste venituri total neimpozabile, dimpotriva. Corectie: Terminologia mea nu e corecta, situtiae e cum o exprima mult mai bine decat mine unul dintre cei care comenteaza si are nick-ul Fraierul: cei 10% nu sunt platiti de angajator. Sunt retinuti "la sursa"(cf. declaratiei fiscale) din banii prestatorului care, ulterior, varsa restul de 6% la administratiile financiare, pana in 15 mai a anului urmator prestatiei.

De ce greva nu e greva?

Ascult de la ora 7 dimineata Antena 3 - nu stiu ce se intampla, Realitatea la mine n-are sonor sau pur si simplu e ecranul negru pe canalul pe care prind acest post - si constat regretul realizatorilor ca greva asta nu e greva.

Acestia deplang lipsa de solidaritate si doar Metrorex se inscrie in agenda editoriala pe care o au astazi. Macar ei, din solidaritate, au blocat de dimineata trasportul in Bucuresti in anumite zone. Pentru ca la mine, in Drumul Taberei, diminetile sunt oricum o provocare in ceea ce priveste traficul, cu atat mai mult azi, cand si ploua. Si, daca te gandesti ca probabil sunt oameni care au drumuri de facut si prin alte zone, s-au gandit e normal sa-si fi scos masina pentru a ajunge unde au nevoie atata vreme cat metroul nu circula in prima parte a zilei, atunci blocajul e garantat.

Asadar aud de doua zile, si ieri, si azi, ca greva nu e greva, aseara la talk show-uri invitati si moderatori acuzau bugetarii sindicali de lasitate si spuneau ca asa le trebuie, sa le fie reduse salariile, daca nu sunt in stare sa protesteze pentru mentinerea drepturilor lor.

M-am intrebat de ce nu o fac? De ce prefera sa munceasca pentru a nu pierde niste drepturi salariale pe luna mai, de ce le e teama sa semneze o lista necesara sindicatului pentru a incepe greva?

Explicatia e simpla: NU AU INCREDERE IN SINDICAT, in liderii de sindicat, in promisiunea de a le apara drepturile. STIU SI SIMT CA EXISTA UN DECUPLAJ MAJOR INTRE LIDERII DE SINDICAT SI EI, MEMBRII DE SINDICAT.

De ce sa iti pui problema ca iei bani mai putini daca faci greva? Banii aia nu ar trebui sa ii dea sindicatul, care aduna cotizatii? Deci iti returneaza o contributie pe care tu ai facut-o in timp, tocmai pentru vremuri de genul acest, nu? Ziua de munca taiata din salariu de stat ti-e platita de sindicat, nu-i asa? Atunci de ce sa te temi sa faci greva? Poate pentru ca stii ca sunt bani pe care nu ii primesti? Nu stiu, nu sunt membru de sindicat, dar poate ma vor lamuri cei care sunt.

Membrii de sindicat nu au inceredere in liderii lor. Stiu foarte bine ca acestia sunt adevarati oameni de afaceri, vanduti politic celui care le convine in momentul respectiv, care traiesc intr-o cu totul alta lume decat ei. Stiu ca acestia le apara drepturile in negocierile cu autoritatile pana cand se ajunge la atingerea unor interese proprii si atunci problema se pune altfel, uita de numarul de oameni pe care ii au in spate. Stiu ca liderii de sindicat, deveniti adevarate vedete tv, vor deveni, la un moment dat, politicieni, cu salarii babane si beneficii, fata de ei, simplii membri de sindicat. Am auzit adesea amici profesori care ii calificau drept mafioti pe liderii lor sindicali.

Si stiind toate astea, de ce nu ii schimba? Pentru ca isi spun ca urmatorii vor face la fel. Nu mai cred in sinceritatea liderilor lor.

De-asta greva nu e greva. Si mai exista un motiv: EXISTA SI O LIPSA A SPIRITULUI CIVIC. Gandirea e specifica noua, tuturor romanilor, sau majoritatii dintre noi: lasa-i pe unii sa iasa, ca daca obtin ceva, ne bucuram si noi de rezultat. Poate de-asta la cel mai mare miting anuntat dupa '89, de-acum doua saptamani, cu toata mobilizarea PSD - Romania Libera a avut o ancheta foarte interesanta despre implicarea acestui partid in transportarea manifestantilor la miting - nu au reusit sa se stranga nici macar numarul de oameni mobilizat voluntar de AC/DC, adica 60.000.

Bun, unii vor spune ca s-au facut presiuni asupra oamenilor sa nu faca greva. Ele insa nu ar fi avut succes daca oamenii ar avea credinta, convingerea ca sindicatul este capabil sa ii apere. Insa nu o au.

Asa ca totul se reduce la ceva simplu: SINDICALISTII N-AU INCREDERE IN SINDICAT SI IN LIDERII LOR.